Durere de cap? prea obositor pentru mine. Prea simplu si prea sec. Doctorul nu e o solutie, defapt nu mai exista, nu mai respira sau nu merita sa o faca.
Sa te cred sau nu?
Traiesc o viata palpitanta. Lumea mea fictionala sta in cartile citite nu demult, chiar azi. Ador sa patrund fiecare rand. Ador sa fiu acolo in miezul actiunii. Sa traiesc aceleasi drame, sa plang, sa mor chiar odata cu personajele. As dori sa citesc o viata intreaga si doar atat. A,da! si uneori sa scriu, sa scriu mult, sau cum spunea o profesoara sa scriu exact ce simt in acea clipa, in acel moment, in acel minut. O muzica clasica, usor melancolica imi strabate timpanul, singurul sociabil, ma face sa tresar, sa-mi amintesc, sa imi largesc degetele pentru a atinge fiecare tasta, usor, fara sa o strofoc sau sa o ard, sau topesc. (caci ultima-mi tastatura s-a topit :)) :D) Creieru-mi se delecteaza. Muzica pusa pe repeat e de o calitate pretentioasa. Ma intreb acum, in aceasta clipa, de ce oamenii nu suporta sa se repete o melodie? sau sunt prea putini care accepta asta. Foarte putini. Am avut febra. Poate inca mai am, dar nu am de gand sa ma tratez decat cu vesnicul paracetamol care costa (exagerat) 8 lei. Ea, a avut o zi semi pretentioasa. M-am bucurat pt sufletul nobil in care aveam mereu incredere. A venit sa ma viziteze. Mi-a facut placere sa vbesc cu ea. Mi-a facut cea mai frumoasa surpriza din ultima perioada, calcand in picioare viata mea seaca si monotona. Acum... scriu doar pt tine. Doctorul meu sufletesc ;)) Stiu ca ai sa citesti, chiar maine, poate. Ai dat dovada de cea mai puternica tarie de caracter. Iti multumesc ca mi-ai demonstrat ce inseamna sa induri, sa suferi si totusi sa nu-ti pese. Pentru ca se poate... ... ... Iti mai multumesc ca nu m-ai uitat dupa atata vreme si ca inca ma consideri un prieten. A da, m-am saturat de ipocrizia vesnica de "prietena" sufleteasca sau whatever. Nu exista! IN FEMEIE nu poti gasi niciodata un BEST FRIEND!ascultati-ma! Niciodata! S-a demonstrat, clar si cu tarie. Nu va incredeti in muieri! Nu merita....cel putin voi fetelor mai slabute sufleteste, care puneti botu' usor. Am incheiat si capitolul acesta. O sa-mi dati dreptate mai tarziu. Stiu asta. Pot chiar sa pariez. Cea mai sfanta icoana de pe lumea asta e IUBIREA. Daca o fi existand si ea ;)) Iubirea??? sau amagirea vesnica. E cam aceeasi chestie. Oricum trebuie sa taci si sa induri. Sa te bucuri de acel zambet, sau sa plangi de nerabdare, durere, dezamagire. Nu poti face fatza tuturor cerintelor pamantesti. Poate daca as avea acum 8 ani, as sti ce sa fac cu viata mea. Imi pare rau cand vad ce am facut din viata mea. E un ghiveci de sentimente, ipocrizii, minciuni, dorinte desarte. Si cam atat. Doar atat. Sper doar ca urmasii mei, cititorii sa se gandeasca foarte bine la alegerile pe care le iau in viata. Si sa fie condusi doar de suflet, simtire, inima. Gandirea nu rezolva nimic. Nu poti iubi gandind ca va fi bine, aia e clar. Trebuie acel ceva din prima. Oricine ce ar zice. Si daca acel ceva pare de nerealizat, nu va amagiti singuri...niciodata n-o sa mearga. Imi doresc sa scriu. Sunt impinsa in continuare de repeat`ul meu winampagiu. Parul imi e ud. Am jurat ca nu o sa mai dorm niciodata cu parul ud. Acum astept sa se usuce. Te gandesti ce am? Dar stai...poate nici nu ai indraznit sa ajungi pana aici cu lectura. Daca ai indraznit iti spun doar : felicitari! sincere felicitari ;) Ochii imi sclipesc a ceatza. O ceatza densa si aspra. Sunt constienta ca nimic nu-ti poate face rau, decat propria gandire, propriul creier...am scris despre asta. Si totusi in continuare gandirea-mi e posedata de un firicel de gand negativ. De ce? pentru ca muzica e buna, e pe repeat, si-mi place (desi cunosc o persoana care m-a rugat sa o schimb dupa vreo 30de ascultari :D). Clar azi am gandul nebuniei in sange. Il simt asa veninos si rece cum imi strabate vena plina de rautate. Ea, chiar acum s-a scarpinat pe mana dreapta in partea opusa cotului, asta, insa, nu inseamna ca nu poate sa tasteze inca, cu aceeasi sinceritate si precizie. Verosimilitatea imi dadea bataie de cap, pana azi. Sper sa va placa sa va contemplati cu adevarul. Oscilez. Intre traire si adevar nu poate fi semnul egal. Niciodata. Mereu sunt in contradictoriu. Ma gandesc inca la cea care m-a ingrijit ca pe propria fiica. Ii face cu mana, de aici de pe pamant. O saluta in cerul intunecat si sec. De ce nu o lasa sa se odihneasca? Pentru ca stie ca a iubit, si nu a cedat socialismului infect in care traim. Poti sa judeci pentru robotizarea care ne e introdusa in sange inca din prima noastra zi de viata pe acest pamant? Nu! Nu te poti lupta cu sacrul inexistent. Caci mereu o sa castige. Si inca pentru o persoana mai repet: era ceva, da, demult, dar a murit...odata cu ingratitudinea ta. Da, stiu!STIU! ca nu stii ce-nseamna ingrat! Dar te rog macar acum...foloseste Dexonline.ro ;) bafta! :)
