Există oare o naivitate mai absurdă şi mai proastă decât a mea? Atunci când toate dovezile strivesc realitatea, atunci când realitatea îţi dă un pumn în moacă pentru a te trezi din stupida visare, atunci când visul însuşi îţi schimbă teama, atunci când teama îţi dă târcoale şi nu te lasă să respiri, atunci când respiraţia e din ce în ce mai sleită de puteri, atunci când slăbiciunea pune o tot mai mare gheară pe umărul tău nevinovat, atunci când nevinovăţia însăşi se poate transforma în durere, iar atunci când durerea sălăşluieşte-n corpul rânced şi plin de păcate evlavioase, doar atunci...veţi crede dovada vie a existenţei unui suflet de copil.
De ce insistenţa copilăroasă? Ei bine... nu mă pot debarasa deloc sau deloc simplu de starea şi imaginea aceea. Nu mi-o doresc, ok? chiar nu mi-o doresc! Pentru ce starea infinită de viaţă roz? Pentru ce frumuseţea fiecărei clipe trăite? Toate trec, nu? Doar capul sec şi integru trebuie să se pezinte la datorie. Datorie? DA, poate datoria vieţii. A cărei vieţi? Cea pe care o trăieşti mecanic, precum ai învăţat de la strămoşi. O viaţă care oricum zboară şi lasă în urmă-i orice fir de nesperanţă. Oricât de nedrept eşti cu tine, oricât de multe ţi-ai ascunde, de fericire nu-ţi poţi bate joc. Să gândeşti sau nu? e ... câteodată mult prea complicat. Emoţiile şi frica trebuie lăsate la o parte. Dacă ceva se întâmplă e cu un scop, iar acel scop fie că scuză mijloacele sau nu, e un scop unic, care aduce un altul, şi un altul, şi tot aşa, până la scopul final: moartea. Ce poate fi mai frumos, decât cadoul acesta divin. Frică? pentru ce frică? E un dar! DA, unii spun că e divin, alţii că e diavolesc, dar e doar o uşurare. O uşurare sfântă. Nu poţi suferi în viaţa de dincolo, pe oricare parte ai fi! căci cei din rai suferă dacă tu eşti în altă parte(în iad de exemplu) (indiferent cine ai fi TU) şi automat atunci ei nu mai sunt fericiţi(deci nu-şi merită raiul), asta însemnând că nu poate exista rai şi iad, ci ori iad, ori rai, ambele dominând, unul sau celălalt dominând...sunt simple povestioare spuse adulţilor (pentru a-i prosti)şi copiilor (încă de mici), pentru a nu trăi liber, ci mecanic, după anumite reguli, clare, pe care dacă nu le respecţi....vaaaaaai vine moartea cu coasa după tine, ha ha ha...ce glume :-j. Oricum, pentru ce lumea asta seacă? lagăre de concentrare? sicrie? Toate sunt mofturi americăneşti. Şi dacă un popor e mai bogat nu înseamnă că e neaparat deştept. Ci doar mult mai numeros şi avar pe deasupra. Eh...şi dacă banii ne vorbesc, să le spunem şi noi: moarte bună!
.jpg)
