Mascarici intortocheat

Ei...si ce? lumea se schimba oricum. Imi place tenta de sarcasm din minciunile unora. Imi place schimbarea de comportament la auzul a simple cuvinte. Au trecut zile...intregi... o saptamana se transforma in infinit. Momentan domneste calmul. Ma intreb cat voi mai putea tine ascunsa fiara aceasta banuitoare si plina de ura. Navalesc in ganduri desarte. Ma bucur sau nu de nereusita. Oricum e tot una si e cu doua taisuri. Stii...chiar daca nu reusesti tot ce ti-ai propus, nu inseamna ca asta e neaparat rau. Uneori poate deveni inzecit mai bine. Imi simt inghitzitura. E umeda si artzagoasa. As prefera sa nu ma sece de tot. Si totusi nodul acela... parca vrea sa-mi ia viata. Fumez ? nu...si totusi sunt banuita ca o fac. De minciuna negandita: "ti-am gasit in geanta bricheta". Ok...stiu...e putin ciudat ca un nefumator sa aiba mereu bricheta la el pentru..."cazuri de urgentza", sau sa faca colectie de brichete...da...dar...totusi...ce cautai in geanta mea? cati bani mi-ai luat? Oh..e trist. Sa nu poti avea incredere in nimeni pe pamant. Nici macar in propriile creaturi care ti-au dat viata. Si care pretind ca te inteleg dar defapt raman la vesnica si trista mentalitate ceausista. Ne reintoarcem la vremurile grele? Zambim la singurul kg de cartofi care ni-l putem procura pe cartele. Da...e singura modalitate. Sau ar mai fi una...doar una. Aceea de a fugi. Acum ramane de vazut incotro fugi. Poti fugi pe un alt continent (singurul mai relevant ar fi America dar americanii deja au construit lagare de concentrare si cosciuge, deci nu e tocmai ok acolo), apoi ar fi o alta tzara din Europa, care din ele? aceea care abia se mai tine pe "picioare" din cauza crizei? Sau da...ar mai fi o singura si prea nevinovata varianta...lumea...de dincolo. Poti fugi acum acolo. Toata lumea o face si toti vor ajunge acolo, mai devreme sau mai tarziu. Oricum, decat sa te chinui intr-o viata mult mai probabil fara viitor, fara placere, unde nu exista putere, bani si alte prostii omenesti decat pe baza de mita. Unde dragostea pura si sincera e uitata pe veci. Unde fiecare specie incearca sa-si omoare urmasii, Dumnezeu stie pentru ce? De ce? pentru ce? sa mai traiesti...? Lupti impotriva gandurilor tale. Lupti cu tine insuti. Dar simti inevitabil cum gandurile-si iau zborul si cutreiera doar ceruri fantasmagorice, pline de ceva inexistent...pline de o viata falsa. Te bucuri de fiecare clipa nepamanteasca pe care o poti trai doar cu mintea. Sorbi incet ceva colorat inchis...maro...spre negru ...ceva ce nu e cafea si totusi seamana. Ceva dulce care te face sa simti ca inca traiesti si-ti poti combate mintea si o poti face in asa fel incat sa-i multumesti Lui sau lui (lichidului) ca inca ceva mai are sens, mai domneste si mai respira in tine. E farama de libertate pe care doar corpul tau o poate simti. Dar, e ceva mirobolant, caci farama aceea e gandul, viata, coloritul, linistea, nadejdea, iubirea pura si insusi sufletul. Simte respiratia profunda, adulmeca gustul delicios, pastreaza-l in minte, suflet, corp si chiar pe pupilele gustative. Bucura-te caci inca e bine! Traieste si viseaza caci nu e pacat! Zambeste si elibereaza-te de nervi oricat de mult te-ar cuprinde. Clipeste fiecarei clipe a vietii. Traieste doar in prezent...viitorul nu conteaza...viitorul va veni...dar inca...nu conteaza!