Simt frigul patrunzandu-mi prin pielea fina. Si-a facut o rana atat de urata si adanca, incat imi ajunge pana la inima.....da..... si o strapunge grav. Sunt fiorii mortzii, sunt fiori ai durerii provocate de suferintza unei pierderi.
Te-am pierdut acum 11 ani... tu fiintza cea mai importanta din viata mea. :( de atunci parca sunt blestemata :( de ce nu esti aici? sa-mi fii alaturi, sa ma sustii in tot ce fac? de ce nu esti sa imi spui ca fac bine si atunci cand gresesc . :|
Aceiasi fiori seci :|... de acum 11 ani si o saptamana :(.... ii resimt si-mi strapung creierul. Te iubesc...INCA... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu