Pentru tine ...

A mai trecut un an. Sau nu? Ar trebui să urmăresc de acum înainte data. Azi este 17. 17 mai 2011. Poate vei reveni şi în anul următor, fix în aceeaşi dată. Poate chiar la aceeaşi oră. Da... ar fi bine să notez şi ora. 18:39! Fix în acel moment te-am simţit! Ştiu că ai trecut prin mine. Ai trecut ... prin trupul meu, provocându-mi fiori reci de jumătate, prin sufletul meu, amintindu-mi de durerea veche, prin gândul meu, fiindu-mi enorm de dor ... de TINE. Îşi mai aminteşte cineva cât te-am iubit? Îi păsa cuiva de iubirea ta din sufletul tău amărât? NU! Toţi te-au judecat, fără măcar să simtă, să vadă, să înţeleagă ce era în inima ta atunci ... chiar atunci ... în acea clipă. Îmi dau seama că cel mai mult seamăn cu tine. La caracter. Sau poate şi la gusturi. Sau la nedreptate. Da ... oamenii judecă.

Mă întreb dacă o să înceteze să mai judece vreodată. Nu cred!
Exact aceiaşi fiori. Ştiu că tu eşti! Doar tu mi-i poţi transmite.
De ce mi-e atât de dor de tine? Simplu. Te-am iubit. Şi mai ales te-am apreciat, chiar dacă eu nu ştiam multe lucruri atunci. Abia acum văd asemănarea. Şi crede-mă fac în continuare aceleaşi greşeli. CU sau fără voia mea.

Mă veghezi! Şi o faci destul de bine. Doar tu ai grijă de paşii mei şi faci ca ei să se îndrepte exact unde trebuie, astfel încât viaţa mea să fie la fel cum a fost a ta. Aveam nevoie de portretul ei. Nu ştiu de ce. Era sus agăţat şi-mi plăcea. Îmi doream sau încă mai doresc aceeaşi soartă -> moartea. Cred că sufletul ţi-a murit odată cu moartea ei. Oare atunci ai început? Atunci ţi-a venit ideea strălucită să nu mai suferi? Abia atunci ai căutat în alte mii de părţi fericirea pământească şi trupească, cu riscul de a te urî toată viaţa propria-ţi fetiţă? Să zicem că te înţeleg. Totuşi trebuia să nu laşi urme. Ştiu că îndrăgostiţii fac greşeli. Minore sau nu, dar fac. Dumneata ai fost prea îndrăgostită! Atât de adânc îndrăgostită încât ai preferat să te urască EA. Sau nu ai ştiut ce urmează? Credeai că te iubeşte atât de mult? Poate eu te-aş fi înţeles mai bine. Poate prin mine continui să faci acelaşi lucru. De aceea mă bântui? Ce vrei de la mine? Nu vreau să-mi dai pace, dar dacă ai astfel de intenţii ... te rog reneagă-mi viitorul condus de tine. Nu vreau să ajung ca tine. Şi mai ales nu vreau ca singura fiinţă pe care să fiu în stare să o iubesc cu adevărat şi căreia să îi ofer toată dragostea mea, să fie strănepoata mea. Te-am vrut pe tine ca mamă ... încă ai rămas adevărata mea mamă. Te simt. Cel puţin o dată pe an. Cobori în mine. Mă faci să simt ce ai simţit tu. Mă faci să-ţi împlinesc visul pe care nu l-ai putut termina aici pe Pământ. M-ai făcut să cred în tine. Mă ai. Dar nu te las să-mi distrugi viitorul. Îl vreau în continuare tot pe el. Încă ...

Eliberează-mă! Fă-mă să nu mai fiu anină!