duminică, 8 mai 2011

Walls...


E un perete întreg între noi doi. Un perete atât de gros, solid, înalt şi de neclintit, încât simt că niciodată nu voi putea ajunge la tine. Stau între patru pereţi şi mă gândesc cum să ies din această veşnică pustietate. Iar tu ... tu stai între patru pereţi şi-mi ceri să nici nu mă gândesc la o posibilitate să rup, frâng, sparg, dărâm acel parcă infinit perete din calea noastră.
Mă simt pierdută!
Aş vrea o simplă uşiţă în peretele gros. O uşiţă pe unde să pot evada şi-ţi jur că nu voi vrea să evadez decât la tine. Un termen gros - ca peretele - vrea să distrugă fericirea din mine. Ultima picătură de speranţă, ultimul zâmbet şi o viaţă pustiită de lacrimi mă aşteaptă, căci eu, singură şi fără sprijinul iubirii tale, nu voi putea niciodată să sparg acel perete gros dintre inimile noastre. Am rămas doar cu partea mea de perete. Acea parte care mă hrăneşte cu amintiri frumoase, petrecute alături de tine, dar tu ... tu ai negat partea ta de perete, fără să te gândeşti că nefăcând acest cumplit pas, exista o simplă şi unică şansă să mai fim împreună. Nu mai vrei nici măcar amintirile cu noi ... nu mai vrei nimic. Rămâi cu sufletul gol, pustiit şi singur ... sau rămâi cu gândul la alta. Sunt sigură că cel mai mult mă doare indiferenţa ta, şi vorbele tale seci, nespus de dureroase. Cum poţi să-mi ceri să reneg partea mea sfântă de perete, când dărâmarea ei ar însemna o viaţă întreagă alături de tine? Ai uitat secunda întâlnirii noastre? ... când ne priveam ochi în ochi şi totul în jur era doar o altă culoare, iar oamenii din jur parcă nu mai existau. Ai uitat nopţile sincere şi atât de pure în care ne plăcea să stăm doar îmbrăţişaţi, să uităm de lume şi de tot? Ai uitat de sărutul acela ce mi-l cereai cu ardoare şi a doua zi? Ai uitat ... de tot!!! Eu ... nu o să uit niciodată de singura şansă pe care o am ca să trăiesc alături de tine, aşadar nu am să-mi reneg partea de perete. Şi mai ales ... niciodată nu am să-mi iau gândul de la tine, căci pe voi - tu şi partea ta de perete pe care nu pot să o dărâm - nu vă voi putea uita niciodată! Pe voi vă iubesc ... pentru că voi ... mi-aţi distrus viaţa!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu