Ştiu că satisfacţia e foarte mare. Te simţi probabil cea mai împlinită persoană de pe pământ. Simţi gustul libertăţii şi-ţi place la nebunie. Preferi sa rupi lanţul iubirii, ăăă pardon, al prefacerii, decât să împaci cele două credinţe într-o armonie perfectă. Cândva ştiai să lupţi, cândva probabil existau şi sentimente. Uită-te acum însă în oglindă. Poţi să te priveşti? Poţi să-ţi revezi zilnic zâmbetul perfect şi mincinos, fără să te gândeşti la ea? Sper că poţi, pentru că ar fi cea mai mare prostie din viaţa ta să o demonstrezi fără să poţi face cu adevărat asta.
Timpul se scurge foarte greu, uneori zboară însă parcă special pentru tine, pentru a te uita, pentru a-ţi aminti de lipsa sentimentelor.
Nu te mai interesează absolut deloc. Nici măcar un gând de-al ei nu-l mai simţi. Chiar atât de tare te-am făcut să mă urăşti? Acum ştiu şi simt că e gata, tot. Nimic nu va mai fi la fel. Niciodată. Nu şi pentru mine. Penru tine e abia un început, lejer şi simplu. Însă pentru mine e clar sfârşitul... cu S mare. ADIO
P.S.: I Love You! :*
mai bine veneai la baute cu noi... o fo fain...te rupeai in loc sa suferi in tacere...
RăspundețiȘtergereDaca dai din mana ce ai il poti pierde pe veci, uneori se recupereaza, ce sa fie oare ce merita si ce nu...
RăspundețiȘtergeresurpriza cu "s" mic